(Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc
A crește carnea pe cineva = a simți o satisfacție, a fi bucuros
A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent
A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu...
A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu
A face (pe cineva) păsat = a nimici, a face (pe cineva) pilaf
A fi in dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei
A fi lapte cu păsat sau a fi păsat dulce = a fi lucru bun și plăcut (de mare folos pentru cineva)
A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare)
A fi sătul țifoaie = a fi foarte sătul
A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas
A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva
A i se înăcri (cuiva sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva
A intra în gura lumii (sau a satului, a mahalalei) = a ajunge să fie vorbit de rău
A intrat murga în sat = s-a înserat
A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva (religios)
A nu avea saț = a fi lacom, nesățios
A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei
A privi cu ochi de piatră = a privi nepăsător, rece, înmărmurit
A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat, a îndopa
A purta (o) conversație = a conversa
A ridica (cuiva) o piatră de pe inimă = a scăpa (pe cineva) de o grijă apăsătoare, a liniști pe cineva
A râde inima în cineva sau a-i râde cuiva inima = a fi bucuros, satisfăcut, mulțumit
A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție
A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna
A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viață, a fi lăsat în viață
A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător
A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversație, uitând de treburi
A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) = a fi nepotrivit, a fi deplasat
A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi
A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult
A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar
A sta (sau a ședea) turcește = a sta jos cu picioarele încrucișate sub corp, ca orientalii
A sta cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate) = a) a sta în inactivitate; b) a nu lua nici o măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni
A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim
A trage (o țesătură) la piuă = a supune o țesătură unei operații mecanice la piuă, pentru a o face mai deasă
A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc
A umple satul (ori lumea, urechile lumii) = a face să știe, să afle toată lumea
A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală
A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită
A vedea (sau a zări) ca prin sită = a vedea neclar, încețoșat, ca printr-o pânză
A înghiți (pe cineva) din ochi (sau cu ochii) = a nu se mai sătura privind pe cineva
A ședea (sau a se așeza etc.) grecește = a ședea (sau a se așeza etc.) cu genunchii la gură; a ședea (sau a se așeza) cu picioarele încrucișate sub corp; a ședea turcește
A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp
A(-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(-i) plăcea mult, a(-i) produce o mare satisfacție
A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) = a (se) căsători
A-i curge (sau a-i cădea, a-i pica etc.) (cuiva) lapte (sau miere) în păsat = a-i merge bine (cuiva); a izbuti în toate
A-i cădea cuiva păsat în gură = a câștiga ceva de-a gata, fără muncă, pe neașteptate
A-i face (cuiva) vorbă cu cineva = a mijloci o întâlnire între un băiat și o fată (în vederea căsătoriei)
A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva)
SAT,sate, s. n. 1. Așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. ◊ Expr. Satul lui Cremene sau sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce dorește. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); sătenii, țăranii. ◊ Expr. A se supăra ca văcarul pe sat, se spune celui care se supără (fără motiv) pe altul, dar supărarea este spre propria lui pagubă. ♦ Țărănimea, cu specificul ei de viață economică și culturală. – Din lat. fossatum. (Sursa: DEX '98 )
SAT s. (înv. și reg.) sălaș, (înv.) sălășluire. (~e și orașe.) (Sursa: Sinonime )
SAT s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, câmp, cort, domiciliu, locuință, ogor, sălaș, țarină. (Sursa: Sinonime )
sat (sáte), s. n. – 1. (Înv.) Cîmp, ogor. – 2. (Înv.) Proprietate, fermă, gospodărie. – 3. Așezare rurală. – 4. (Arg.) Pușcărie. – Var. înv. fsat. Mr. fsat. Origine îndoielnică. Prezența var., a mr. și a alb. fsat pare să indice lat. fossum „șanț”, direct (Bogrea, Dacor., I, 235-7; Tiktin; Daicovici, Dacor., V, 478; Candrea; Scriban; Rosetti, Mélanges, 354), sau prin intermediul alb. (Cihac, II, 719; Meyer 112; Densusianu, Filologie, 449; Domaschke 126; Battisti, III, 1698; REW 3461). Der. din alb. este dificilă fonetic și istoric; cea din lat. nu pare mai ușoară, căci fonetismul prezintă o serie de dificultăți și termenul, pur militar (› ngr. φουσσάτον „campament, armată” › mr. fusate „șanț”), s-ar fi păstrat cu greu într-o regiune caracterizată prin absența totală a fortificaților medievale. Mai degrabă trebuie să se pornească de la lat. sătum, de la sĕro „a planta, a semăna”, a cărui explicație se potrivește cu primul sens al lui sat, constant în sec. XVI, și cu cel de al doilea. Istoric, pare evident că trebuie să se pornească de la ideea de „seniorie” sau „moșie”, pe care s-a fixat mai tîrziu un anumit număr de supuși ai seniorului, care formează unitatea juridică numită sat. Asta era la început o simplă plantație, ca în vechile colonii; cf. și sl. sadŭ „plantă” › selo „sat”. Această explicație dată deja de Cipariu, Gram., 205, ar fi suficientă, dacă n-ar exista dovada formei înv. fsat, dificil de explicat. S-ar putea presupune o confuzie încă din lat. între sătum și fossatum; dar și așa se mențin dificultățile fonetice. Der. din lat. fixatum (Giuglea, Dacor., X, 112) este improbabilă, și mai mult chiar cea din lat. *massatum (Meyer 111). Der. sătesc, adj. (comunal, de sat); sătean, s. m. (țăran); săteancă, s. f. (țărancă); consătean, s. m. (locuitor din același sat). (Sursa: DER )
sat s. n., pl. sáte (Sursa: Ortografic )
SAȚ s. n. (Pop.) Senzația celui sătul; saturare, îndestulare. ◊ Loc. adj. și adv. Fără saț = lacom, nesățios; fig. nepotolit, neistovit. ◊ Expr. A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp. A-și ține sațul = a se sătura pentru mult timp. A nu avea saț = a fi lacom, nesățios. ♦ Fig. Dezgust, silă, lehamite. ♦ Belșug, abundență; îmbuibare. [Var.: sáțiu s. n.] – Lat. satium. (Sursa: DEX '98 )
SAT ~en. 1) Localitate rurală ai cărei locuitori se ocupă, îndeosebi, cu agricultura. ◊ De la ~(e) din mediul rural; de la țară. ~ fără câini loc fără stăpân, unde fiecare face ce vrea. 2) Totalitate a locuitorilor unei asemenea așezări. ◊ A fi poșta ~ului a umbla cu bârfeli. S-a supărat (ca) văcarul pe ~ se spune despre cineva care se supără fără motiv și spre propria lui pagubă. /<lat. fossatum (Sursa: NODEX )
SAȚn. Senzație de a fi sătul. ◊ Fără ~ a) nesățios; lacom; b) neistovit; nepotolit. A nu avea ~ a nu se mai sătura; a fi nesățios. A ține (sau a-i fi) de ~ a sătura pentru mai mult timp. /<lat. saties (Sursa: NODEX )
SAȚ s. v. aversiune, dezgust, ghiftuire, greață, îmbuibare, îndopare, îngrețoșare, lăcomie, nesaț, oroare, repulsie, saturare, scârbă, silă. (Sursa: Sinonime )
saț s. n. – Abundență, sațietate, suficiență. – Var. sațiu. Lat. sătĭs, cf. v. fr. sez „abundență” var., din lat. *sătius, cuvînt neatestat, dar pe care Meillet, DEL, îl consideră necesar pentru a-l explica pe sătiĕtas. – Der. nesaț(iu), s. n. (insațietate); sățios, adj. (care satură); nesățios, adj. (insațiabil); săția, vb. (a se ghiftui, a se sătura); sațietate, s. f., din fr. satiété. (Sursa: DER )
saț s. n. (Sursa: Ortografic )
SAPIENTI SAT (lat.) pentru cel înțelept e de ajuns – Terențiu, „Phormio”, act III, scena 3, 8. Unui om inteligent nu-i trebuie multe explicații. Variantă: „Inteligenti pauca”. („Pentru cel ce înțelege, puține cuvinte”). (Sursa: DE )
