SĂRUTÁ, sărút, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare e*****ă; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (Înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SĂRUTÁ sărút tranz. A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință). ◊ Cine nu are ochi negri sărută și albaștri se spune despre cel care, neavând ceea ce dorește, se mulțumește cu ceea ce are. Sărut mâna! formulă de salut adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. /<lat. salutare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE SĂRUTÁ mă sărút intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /<lat. salutare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SĂRUTÁ vb. (pop. și fam.) a (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) țuca, (fam.) a (se) țucăi. (S-au ~ pe buze.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SĂRUTÁ vb. v. saluta. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

sărutá (sărutát, át), vb. – 1. (Înv.) A saluta. – 2. A pupa. – Mr. sărut(are). Lat. salutāre (Pușcariu 1528; REW 7556; Șeineanu, Semasiol., 188; Densusianu, GS, II, 20). De uz general, mai puțin Banatul (ALR, I, 79). – Der. sărut, s. n. (sărutare); sărutat (var. sărutătură), s. n. (înv., salut; pupat). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

sărút mâna (formulă de salut sau de mulțumire) vb. + s. f. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

sărút-mâna (cerșit) s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

sărutá vb., ind. prez. 1 sg. sărút, 3 sg. și pl. sărútă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard