SĂRÍT1 s. n. Acțiunea de a sări; săritură. – V. sări. (Sursa: DEX '98 )
SĂRÍT2, -Ă,săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări. (Sursa: DEX '98 )
SĂRÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SĂRI. 2)și substantival (despre persoane) Care și-a ieșit din minți; țicnit; smintit. ◊ Cu inima ~tă cuprins de o emoție puternică. /v. a sări (Sursa: NODEX )
SĂRÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit. (Sursa: Sinonime )
SĂRÍT s. 1. v. escaladare. 2. săltare, sărire. (~ul într-un picior.)3. omitere, sărire. (~ul unui pasaj din text.) (Sursa: Sinonime )
SĂRÍT s. v. goană, gonire, împreunare, montă. (Sursa: Sinonime )
sărít adj. m., pl. săríți; f. sg. sărítă, pl. săríte (Sursa: Ortografic )
sărít s. n. (pl. sărite în loc. pe ~) (Sursa: Ortografic )
