Dex.Ro Mobile
SARCOFÁG, sarcofage, s. n. Sicriu antic făcut din piatră, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ Monument funerar în formă de sicriu. [Var.: (rar) sarcofágiu s. n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus. (Sursa: DEX '98 )

SARCOFÁG s.n. 1. Sicriu făcut din piatră. 2. Monument funerar în formă de coșciug. [Pl. -ge, var. sarcofagiu s.n. / cf. lat. sarcophagum, gr. sarkophagos < sarx – carne, phagein – a mânca]. (Sursa: DN )

SARCOFÁG s. n. 1. sicriu antic, din piatră, bronz etc. ornamentat artistic. 2. monument funerar în formă de sicriu. (< fr. sarcophage, lat. sarcophagus, gr. sarkophagos) (Sursa: MDN )

SARCOFÁG s. v. coșciug, sicriu. (Sursa: Sinonime )

sarcofág, -ă, adj. (înv.; despre animale) carnivor. (Sursa: DAR )

sarcofág s. n., pl. sarcofáge (Sursa: Ortografic )

SARCOFÁG ~ge n. Sicriu monumental făcut din piatră sau din alt material dur (cu ornamente artistice). /<fr. sarcophage, lat. sarcophagus (Sursa: NODEX )

SARCOFÁG (‹ fr., lat.; {s} sarco- + gr. phagein „a mânca”) s. n. (În Antic.) Sicriu monumental executat din lemn, piatră, ceramică sau bronz, decorat uneori cu motive ornamentale, inscripții ș.a. Cele egiptene (din vremea Dinastiei cinci) erau de formă antropoidă; cele romane imitau adeseori forma unei case. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
sarcofag   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sarcofag sarcofagul
plural sarcofage sarcofagele
genitiv-dativ singular sarcofag sarcofagului
plural sarcofage sarcofagelor
vocativ singular
plural