Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.), pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură. (Sursa: DEX '98 )

SARAMURÁ vb. v. mura. (Sursa: Sinonime )

saramurá vb., ind. prez. 1 sg. saramuréz, 3 sg. și pl. saramureáză (Sursa: Ortografic )

SARAMÚRĂ, saramuri, s. f. 1. Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. ♦ Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată; slatină. 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. [Var.: (pop.) salamúră s. f.] – Din ngr. salamúra. (Sursa: DEX '98 )

A SARAMURÁ ~éz tranz. 1) (alimente sau piei brute) A ține în saramură. 2) (cereale pregătite pentru semănat) A dezinfecta prin tratare cu fungicide. /Din saramură (Sursa: NODEX )

SARAMÚRĂ ~i f. 1) Soluție (concentrată) de sare, întrebuințată, mai ales, la conservarea alimentelor. *A-și pune pielea în (sau la)~ a face tot posibilul. 2) Apă naturală care conține sare. 3) Zeamă sărată (cu adaos de usturoi, oțet) dată ca garnitură la unele mâncăruri. /<ngr. saeamúră (Sursa: NODEX )

SARAMÚRĂ s. (pop.) sărătură, (înv. și reg.) slatină, (reg.) mură, (Transilv. și Ban.) murătoare. (~ pentru gogonele.) (Sursa: Sinonime )

saramúră (saramúri), s. f. – Apă sărată. – Var. salamură, Banat sărămură. Lat. salimuria, prin ven. salimora › ngr. σαλαμούρα (Candrea), bg., sb., cr., slov. salamura (Cihac, II, 234; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Tiktin; REW 7545). Der. directă din lat. pare probabilă pentru ultima var. și nu este imposibilă pentru celelalte forme, deși prezența lui a aton prezintă o dificultate (poate s-ar fi păstrat prin apropierea forțată de sare, fiindcă Anton Pann scrie sare-mură; cf. totuși sărătură). Oricum, supoziția general acceptată că salamură, cu l, este forma primitivă, este destul de îndoielnică. (Sursa: DER )

saramúră s. f., g.-d. art. saramúrii; (feluri, porții) pl. saramúri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
saramura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) saramura saramurare saramurat saramurând singular plural
saramurea saramurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) saramurez (să) saramurez saramuram saramurai saramurasem
a II-a (tu) saramurezi (să) saramurezi saramurai saramurași saramuraseși
a III-a (el, ea) saramurea (să) saramureze saramura saramură saramurase
plural I (noi) saramurăm (să) saramurăm saramuram saramurarăm saramuraserăm, saramurasem*
a II-a (voi) saramurați (să) saramurați saramurați saramurarăți saramuraserăți, saramuraseți*
a III-a (ei, ele) saramurea (să) saramureze saramurau saramura saramuraseră
* Formă nerecomandată

saramură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular saramu saramura
plural saramuri saramurile
genitiv-dativ singular saramuri saramurii
plural saramuri saramurilor
vocativ singular saramură, saramuro
plural saramurilor