Dex.Ro Mobile
SARÁI s. n. v. serai. (Sursa: DEX '98 )

sarái (saráiuri), s. n. – Palat la turci. – Var. serai. Mr. sărae. Tc. (per.) saray (Eguilaz 493; Șeineanu, II, 314; Lokotsch 1842), cf. ngr. σεράγι, alb., bg., rus. sarai, it. serraglio, fr. sérail (› var.) sp. serrallo (REW 7595b). (Sursa: DER )

SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare. (Sursa: DEX '98 )

A SĂRÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu sare (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). ◊ A-și ~ inima a se liniști în urma unei răzbunări. /<lat. salare (Sursa: NODEX )

A SE SĂRÁ se ~eáză intranz. (despre alimente puse la conservare) A căpăta gust de sare. /<lat. salare (Sursa: NODEX )

SĂRÁ vb. v. saliniza. (Sursa: Sinonime )

sărá vb., ind. prez. 1 sg. săréz, 3 sg. și pl. săreáză (Sursa: Ortografic )

SARA (SARAï) (‹ în ebr. sārâ „prințesă”), (în „Vechiul Testament”), sora vitregă și soția lui Avraam, care la vârsta de 90 de ani (până atunci nu a putut să aibă copii), a născut un fiu, pe care l-a botezat cu numele Isaac. A murit la vârsta de 127 de ani. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
sarai   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sarai saraiul
plural saraiuri saraiurile
genitiv-dativ singular sarai saraiului
plural saraiuri saraiurilor
vocativ singular saraiule
plural saraiurilor

săra (1 sar)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) săra sărare sărat sărând singular plural
sa sărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sar (să) sar săram sărai sărasem
a II-a (tu) sari (să) sari sărai sărași săraseși
a III-a (el, ea) sa (să) sare săra sără sărase
plural I (noi) sărăm (să) sărăm săram sărarăm săraserăm, sărasem*
a II-a (voi) sărați (să) sărați sărați sărarăți săraserăți, săraseți*
a III-a (ei, ele) sa (să) sare sărau săra săraseră
* Formă nerecomandată

săra (1 sărez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) săra sărare sărat sărând singular plural
sărea sărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sărez (să) sărez săram sărai sărasem
a II-a (tu) sărezi (să) sărezi sărai sărași săraseși
a III-a (el, ea) sărea (să) săreze săra sără sărase
plural I (noi) sărăm (să) sărăm săram sărarăm săraserăm, sărasem*
a II-a (voi) sărați (să) sărați sărați sărarăți săraserăți, săraseți*
a III-a (ei, ele) sărea (să) săreze sărau săra săraseră
* Formă nerecomandată