(A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac
(Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; foarte sărac
A ajunge la (sau în) sapă de lemn = a sărăci cu desăvârșire
A ajunge pe drumuri = a sărăci, a scăpăta
A da de fundul sacului = a sărăci
A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat
A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie
A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva)
A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva)
A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac
A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi foarte sărac
A nu avea nici cenușă în vatră = a fi foarte sărac, a nu avea nimic
A nu avea nici cămașă pe el = a fi foarte sărac
A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac
A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac
A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta
A rămâne cu traista-n băț = a sărăci
A rămâne numai cu pielea = a rămâne foarte sărac
A rămâne în cămașă = a rămâne sărac, a pierde tot
A scoate (sau a ajunge, a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac
A suge (pe cineva) până la măduvă = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l sărăci
A trage mâța de coadă = a fi strâmtorat din punct de vedere material, a o duce greu, a fi sărac, nevoiaș
A trage pe dracul de coadă = a fi foarte sărac, a o duce greu
A trăi de azi pe mâine = a trăi necăjit, strâmtorat, în sărăcie
A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea nici un ban, a fi foarte sărac
A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva tot
A-i scoate (cuiva) și dinții din gură = a-i lua (cuiva) tot ce are, a sărăci (pe cineva) cu desăvârșire
A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia
Chiu și vai = suferință, durere; sărăcie, mizerie
Muritor de foame = foarte sărac
Subțire la (sau în) pungă = sărac, zgârcit
Sărac (sau calic) lipit(-pământului) = foarte sărac
Sărac (sau golan) pistol = foarte sărac
Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost
Sărac lipit pământului = foarte sărac
Sărac luciu = foarte sărac
Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie
Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală
Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie
coate-goale = om sărac
mațe-fripte = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit
SĂRÁC, -Ă,săraci, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărman, nevoiaș. ◊ Expr. Sărac și curat, se spune despre cei care preferă să rămână săraci (1) decât să se îmbogățească prin mijloace incorecte. ♦ (Substantivat) Cerșetor. ♦ (Despre lucruri) Care reflectă sărăcia; sărăcăcios. 2. (Despre țări, orașe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale), populat cu oameni puțin avuți. ♦ (Despre sol, terenuri) Care este puțin productiv; neroditor. 3. (Mai ales cu determinări introduse prin prep. „de”) Lipsit de..., fără... ◊ Loc. adj. Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) Care posedă ceva în cantitate nesatisfăcătoare. ♦ Care este în cantitate mică, puțin, insuficient. ♦ (Despre limbă) Care are vocabular redus, care posedă insuficiente mijloace de exprimare. ♦ Fig. Lipsit de conținut; inexpresiv. Stil sărac.4. (Despre surse de lumină) Lipsit de intensitate; slab. 5. (Despre plante, vegetație) Lipsit de vigoare, pipernicit, firav. 6. Lipsit de fast, modest, simplu; banal, mediocru. 7. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărăcan. [Var.: (pop.) sireác, -ă adj.] – Din bg., scr. sirak. (Sursa: DEX '98 )
SĂRÁC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existență; sărman; nevoiaș; mizer. ◊ La cel ~ nici boii nu trag se spune despre cineva căruia nu-i merge, care suferă eșecuri în orice întreprindere. 2) și fig. Care nu are în măsură suficientă ceea ce trebuie; gol. Ținut ~. 3) și substantival Care trezește milă; vrednic de milă; biet; nenorocit; sărman. ~cii sinistrați! ◊ ~cul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku (Sursa: NODEX )
IARBĂ-SĂRÁCĂ s. v. spargetă. (Sursa: Sinonime )
SĂRÁC adj., s. 1. adj., s. calic, necăjit, nevoiaș, oropsit, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. și pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. și fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. și reg.) mișel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pământit, (Ban.) bedaș, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam., fig. și depr.) păduchios. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.)2. adj. v. biet. 3. adj. v. sărăcăcios. 4. adj. modest, sărăcăcios, simplu. ( O nuntă ~.)5. adj. v. sterp. 6. adj. v. insuficient. 7. adj. redus. (Are un vocabular ~.)8. adj. v. slab. 9. adj. v. comun. (Sursa: Sinonime )
SĂRÁC adj., s. v. orfan, văduv. (Sursa: Sinonime )
sărác (sărácă), adj. – 1. Nevoiaș, sărman. – 2. Amărît, nenorocit. – 3. Redus, meschin. – 4. Orfan. – Var. sireac. Sl. sirakŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 326; Phlippide, II, 732; C. C. Giurescu, R. istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb. sirak „orfan”. – Der. sărăcan, s. m. (sărac); aracan (var. ăra, ira), interj. (vai), formă abreviată de la sărac (de mine), cf. Graur, BL, IV, 110-2; sărăcăcios, adj. (sărac, umil); sărăcesc, adj. (sărăcăcios); sărăcește, adv. (ca săracii); sărăci, vb. (a deveni sărac, a se ruina; a lăsa pe cineva fără resurse, a priva; a compătimi); sărăcie, s. f. (mizerie; lipsă, amărăciune; cu prep. de, în funcție adj., nenorocit, prăpădit); sărăcilă, s. m. (poreclă pentru un sărac; calic); sărăcime, s. f. (mulțime de săraci). Din rom. provine rut. saraka (Miklosich, Fremdw., 124). (Sursa: DER )
sărác adj. m., pl. săráci; f. sg. sărácă, pl. săráce (Sursa: Ortografic )
