SAPIENȚIÁL, -Ă, sapiențiali, -e, adj. (Livr.) Care denotă sapiență, cu sapiență. [Pr.: -pi-en-] – Sapiență + suf. -al. (Sursa: DEX '98 )
SAPIENȚIÁL, -Ă adj. care denotă sapiență. ◊ care conține sentințe morale. (< fr. sapiential, lat. sapientialis) (Sursa: MDN )
sapiențiál (livr.) (-pi-en-) adj. m., pl. sapiențiáli; f. sapiențiálă, pl. sapiențiále (Sursa: DOOM 2 )
sapiențiál adj. m., pl. sapiențiáli; f. sg. sapiențiálă, pl. sapiențiále (Sursa: Ortografic )
| sapiențial adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sapiențial | sapiențialul | sapiențială | sapiențiala |
| plural | sapiențiali | sapiențialii | sapiențiale | sapiențialele |
| genitiv-dativ | singular | sapiențial | sapiențialului | sapiențiale | sapiențialei |
| plural | sapiențiali | sapiențialilor | sapiențiale | sapiențialelor |
| vocativ | singular | sapiențialule | sapiențialo |
| plural | sapiențialilor | sapiențialelor |
