SAPIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia. (Sursa: DEX '98 )
SAPIÉNȚĂ s. f. înțelepciune; știință, învățătură. (< lat. sapientia) (Sursa: MDN )
SAPIÉNȚĂ s. v. înțelepciune, învățătură, știință. (Sursa: Sinonime )
sapiénță s. f. (sil. -pi-en-), g.-d. art. sapiénței (Sursa: Ortografic )
| sapiență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sapiență | sapiența |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | sapiențe | sapienței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | sapiență, sapiențo |
| plural | — |
