SANSCRÍT, -Ă,sanscriți, -te, adj. (în sintagma) Limba sanscrită (și substantivat, f.) = veche limbă indo-europeană din India, în care este scrisă cea mai mare parte din literatura clasică indiană. ♦ Care aparține limbii sanscrite, privitor la limba sanscrită. ♦ Care este scris în limba sanscrită. – Din fr. sanscrit. (Sursa: DEX '98 )
SANSCRÍT, -ĂLimba sanscrită (și s.f.) = limba literară a Indiei vechi, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană. ♦ Referitor la limba sanscrită; scris în limba sanscrită. [< fr. sanscrit]. (Sursa: DN )
SANSCRÍT, -Ăadj. 1. limba ~ă (și s. f.) = veche limbă indo-europeană din India, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană. 2. referitor la limba sanscrită; scris în această limbă. ◊ (s. m.) scriitor care a scris în limba sanscrită. (< fr. sanscrit, germ. Sanskrit) (Sursa: MDN )
sanscrít adj. m., pl. sanscríți; f. sg. sanscrítă, pl. sanscríte (Sursa: Ortografic )
SANSCRÍT ~tă (~ți, ~te) Care ține de sanscrită; propriu limbii sanscrite.[Sil. san-scrit] /< germ. Sanskrit , fr. sanscrit (Sursa: NODEX )
SANSCRÍT, -Ă (‹ fr. {i}; cf. sanscr. samskrta „cultivat”, „rafinat”) adj. 1.Limba sanscrită (și subst., f.) = limbă veche indo-europeană, din India; limba sacră a brahmanilor, vorbită între 1500 și 200 î. Hr. (Subst.) Sanscrita clasică = limba operelor literare de diferite genuri, scrise începând din sec. 5 î. Hr., rămasă până în perioada modernă limba savantă a întregii Indii. Standardizată conform gramaticii lui Pãnini. În s. au fost scrise lucrări literare, religioase, filozofice, juridice și științifice, care au influențat asupra dezvoltării culturii Asiei de SE și Asiei Centrale, precum și a celei europene. Are diferite grafii derivate din scrierea brahmi. 2. Care aparține limbii sanscrite, privitor la limba sanscrită; care este scris în această limbă. (Sursa: DE )
