SÁNIE,sănii, s. f. 1. Vehicul cu tracțiune animală sau autopropulsat, având în loc de roți două tălpi de lemn sau de fier cu ajutorul cărora se deplasează prin alunecare pe zăpadă sau pe gheață. 2. Suport la anumite mașini-unelte, care poate aluneca în lungul unor ghidaje, asigurând o deplasare a mașinii, a sculei prelucrătoare ori a piesei de prelucrat. – Din bg. sani. (Sursa: DEX '98 )
sánie (sắnii), s. f. – Vehicul de zăpadă. Sl. (bg., sb., slov., rus.) sani (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 325; Conev 70), pol. sanie, cf. ngr. σάνια (Meyer, Neugr. St., II, 56), alb. saje, mag. szán. – Der. săniuș (var. săniiș), s. n. (loc alunecos, de sanie; sport cu sania); săniat, s. n. (Trans., sportul cu sania). (Sursa: DER )
sánie s. f. (sil. -ni-e), art. sánia (sil. -ni-a), g.-d. art. sániei; pl. sănii, art. săniile (sil. -ni-i-) (Sursa: Ortografic )
SĂNIÁ,săniéz, vb. I. 1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare). 2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat.[Pr. -ni-a] – Din sanie. (Sursa: DEX '98 )
A SĂNIÁ ~éztranz. pop. rar A transporta târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat. /Din sanie (Sursa: NODEX )
A SE SĂNIÁ mă ~ézintranz. pop. rar A se da cu sania. /Din sanie (Sursa: NODEX )
SÁNIE săniif. 1) Vehicul prevăzut cu două tălpi de lemn sau de fier, ce alunecă ușor pe zăpadă sau pe gheață. A se da cu ~a. 2) Organ de mașină-unealtă care, alunecând pe ghidaje, asigură deplasarea unor piese în direcția necesară. [G.-D. saniei; Sil. -ni-e] /<bulg. sani (Sursa: NODEX )
săniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. săniéz, 3 sg. și pl. săniáză, 1 pl. săniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. săniéze; ger. săniínd (sil. -ni-ind) (Sursa: Ortografic )
