Dex.Ro Mobile
SANCȚIONÁRE, sancționări, s. f. Acțiunea de a sancționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. sancționa. (Sursa: DEX '98 )

SANCȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a sancționa și rezultatul ei; confirmare, pedepsire, sancțiune. [< sancționa]. (Sursa: DN )

SANCȚIONÁRE s. I. 1. v. pedepsire. 2. v. penalizare. II. v. confirmare. (Sursa: Sinonime )

SANCȚIONÁRE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare. (Sursa: Sinonime )

sancționáre s. f. (sil. sanc-ți-o-), g.-d. art. sancționării; pl. sancționări (Sursa: Ortografic )

SANCȚIONÁ, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsi. [Pr.: -ți-o] – Din fr. sanctionner. (Sursa: DEX '98 )

A SANCȚIONÁ ~éz tranz. 1) (legi, dispoziții, acte etc.) A confirma printr-o semnătură; a aproba; a ratifica. 2) (persoane) A pedepsi, aplicând o sancțiune. [Sil. -sanc-ți-o-na] /<fr. sanctionner (Sursa: NODEX )

SANCȚIONÁ vb. I. tr. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție etc. printr-o semnătură autorizată. 2. A pedepsi. [< fr. sanctionner]. (Sursa: DN )

SANCȚIONÁ vb. tr. 1. a confirma, a întări o lege, o dispoziție printr-o semnătură autorizată; a ratifica. 2. a aplica o sancțiune (2). (< fr. santionner) (Sursa: MDN )

SANCȚIONÁ vb. I. 1. v. pedepsi. 2. v. penaliza. II. v. confirma. (Sursa: Sinonime )

SANCȚIONÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza. (Sursa: Sinonime )

sancționá vb. (sil. sanc-ți-o-), ind. prez. 1 sg. sancționéz, 3 sg. și pl. sancționeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sancționa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sancționa sancționare sancționat sancționând singular plural
sancționea sancționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sancționez (să) sancționez sancționam sancționai sancționasem
a II-a (tu) sancționezi (să) sancționezi sancționai sancționași sancționaseși
a III-a (el, ea) sancționea (să) sancționeze sancționa sancționă sancționase
plural I (noi) sancționăm (să) sancționăm sancționam sancționarăm sancționaserăm, sancționasem*
a II-a (voi) sancționați (să) sancționați sancționați sancționarăți sancționaserăți, sancționaseți*
a III-a (ei, ele) sancționea (să) sancționeze sancționau sancționa sancționaseră
* Formă nerecomandată

sancționare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sancționare sancționarea
plural sancționări sancționările
genitiv-dativ singular sancționări sancționării
plural sancționări sancționărilor
vocativ singular sancționare, sancționareo
plural sancționărilor