Dex.Ro Mobile
SANCTIFICÁ, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier. (Sursa: DEX '98 )

SANCTIFICÁ vb. I. tr. A trece în rândul sfinților, a sfinți. [P.i. sanctífic. / < lat. sanctificare, cf. fr. sanctifier]. (Sursa: DN )

SANCTIFICÁ vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților, a sfinți. 2. a consfinți. (< lat. sanctificare, fr. sanctifier) (Sursa: MDN )

SANCTIFICÁ vb. v. canoniza, sfinți. (Sursa: Sinonime )

sanctificá vb. (sil. sanc-), ind. prez. 1 sg. sanctífic, 3 sg. și pl. sanctífică; conj. prez. 3 sg. și pl. sanctífice (Sursa: Ortografic )

A SANCTIFICÁ sanctífic tranz. rel. A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sfinți. [Sil. sanc-ti-] /<lat. sanctificare, fr. sanctifier (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
sanctifica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sanctifica sanctificare sanctificat sanctificând singular plural
sanctifică sanctificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sanctific (să) sanctific sanctificam sanctificai sanctificasem
a II-a (tu) sanctifici (să) sanctifici sanctificai sanctificași sanctificaseși
a III-a (el, ea) sanctifică (să) sanctifice sanctifica sanctifică sanctificase
plural I (noi) sanctificăm (să) sanctificăm sanctificam sanctificarăm sanctificaserăm, sanctificasem*
a II-a (voi) sanctificați (să) sanctificați sanctificați sanctificarăți sanctificaserăți, sanctificaseți*
a III-a (ei, ele) sanctifică (să) sanctifice sanctificau sanctifica sanctificaseră
* Formă nerecomandată