A întinde (cuiva) mâna (sau mâinile) = a) a îndrepta brațul către o persoană pentru a-i strânge mâna în semn de salut; b) a veni în ajutorul cuiva
A(-și) da mâna (cu cineva) = a) a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare; b) A se alia, a colabora
A-și lua (sau a-și scoate) căciula = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect
A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta
A-și ridica pălăria = a-și scoate pălăria în semn de salut, de stimă; a saluta
Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni
Sărut mâna (sau mâinile), formulă de salut adresată femeilor, preoților, persoanelor mai în vârstă etc. Cu mâna lui (sau a mea, ta etc.) sau cu mâinile lor (ori noastre, voastre etc.) = direct, personal, fără intervenția nimănui
SALÚT,saluturi, s. n. Cuvânt, enunț sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, -utis, it. saluto. (Sursa: DEX '98 )
SALÚTs.n. Cuvânt, frază, gest cu care se salută. ♦ Cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete etc. [Pl. -turi. / < fr. salut, cf. lat. salus]. (Sursa: DN )
SALÚTs. n. cuvânt, frază, gest cu care se salută. ◊ cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete. (< fr. salut, lat. salus, it. saluto) (Sursa: MDN )
SALÚT s. salutare, (rar) salutat, (înv.) salutație, sărutare, sărutat, sărutătură, (turcism înv.) selam. (~ de rămas bun.) (Sursa: Sinonime )
SALÚT s. v. belșug, bogăție, bunăstare, prosperitate, salvare, scăpare. (Sursa: Sinonime )
salút s. n., pl. salúturi (Sursa: Ortografic )
SALUTÁ,salut, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politețe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărțire. ♦ Tranz. A-și manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ Tranz. Fig. A primi cu entuziasm o idee, o acțiune. – Din lat. it. salutare. (Sursa: DEX '98 )
ȘĂLÚȚ,șăluțuri, s. n. Diminutiv al lui șal. – Șal + suf. -uț. (Sursa: DEX '98 )
A SALUTÁ salúttranz. 1) (persoane sau colectivități) A întâmpina sau a petrece cu un gest respectuos sau cu o cuvântare de salut. 2) fig. (idei, păreri etc.) A accepta cu mare însuflețire. ~ hotărârea luată. /<lat., it. salutare (Sursa: NODEX )
A SE SALUTÁ mă salútintranz. A face (concomitent) schimb de saluturi (cu cineva). /<lat., it. salutare (Sursa: NODEX )
SALÚT ~urin. 1) Formulă sau gest de politețe cu care se salută. 2) Alocuțiune cu care se salută o adunare, un oaspete oficial. /<fr. salut (Sursa: NODEX )
SALUTÁvb. I. tr. A întâmpina, a da cuiva un semn de respect, de considerație, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politețe, de simpatie etc. la întâlnire sau la despărțire. ♦ (Fig.) A primi (ceva) cu bucurie, cu o manifestație vie. [P.i. salút. / < lat., it. salutare, cf. fr. saluer]. (Sursa: DN )
SALUTÁvb. tr. a da cuiva un semn de respect, de considerație, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politețe, de simpatie la întâlnire sau la despărțire. ◊ (fig.) a întâmpina (ceva) cu bucurie. (< lat., it. salutare) (Sursa: MDN )
ȘĂLÚȚ,șăluțe, s. n. Diminutiv al lui șal. (Sursa: DLRM )
SALUTÁ vb. (reg.) a noroci, (prin Maram.) a salutări, (înv.) a săruta. (L-a ~ la întâlnire.) (Sursa: Sinonime )
salutá vb., ind. prez. 1 sg. salút, 3 sg. și pl. salútă (Sursa: Ortografic )
șălúț s. n., pl. șălúțuri (Sursa: Ortografic )
A BON ENTENDEUR, SALUT (fr.) salut pe cel care înțelege – Formulă prin care se atrage atenția asupra unor lucruri care nu pot fi spuse direct sau se relevă existența unor sensuri mai profunde ale unei alocuțiuni ori ale unui text. (Sursa: DE )
