SALMIÁC s. n. (Chim.; rar) Țipirig. [Pr.: -mi-ac] – Din germ. Salmiak. (Sursa: DEX '98 )
SALMIÁC s.n. Clorură naturală de amoniu. [Pron. -mi-ac. / < fr. salmiac]. (Sursa: DN )
SALMIÁC s. n. clorură naturală de amoniu; țipirig. (< germ. Salmiak) (Sursa: MDN )
SALMIÁC s. (CHIM.) (pop.) țipirig. (Sursa: Sinonime )
salmiác s. n. (sil. -mi-ac) (Sursa: Ortografic )
| salmiac substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | salmiac | salmiacul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | salmiac | salmiacului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
