sălbățică
Caută
« Back
sălbățícă
adj. f. (reg.)
1.
(despre plante) care a crescut de la sine necultivată; care nu este altoită.
2.
(despre animale și păsări) care trăiește în natură nedomesticită, neîmblânzită, sperioasă, temătoare, sfioasă. (
Sursa: DAR
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
sălbățică
substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
sălbăț
i
că
sălbăț
i
ca
plural
sălbăț
e
le
sălbăț
e
lele
genitiv-dativ
singular
sălbăț
e
le
sălbăț
e
lei
plural
sălbăț
e
le
sălbăț
e
lelor
vocativ
singular
sălbăț
i
că, sălbăț
i
co
plural
sălbăț
e
lelor
