SALAMÁNDRĂ,salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță protectoare iritantă (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre, lat. salamandra. (Sursa: DEX '98 )
SALAMÁNDRĂs.f. Batracian asemănător șopârlei, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [Cf. lat., gr. salamandra, fr. salamandre]. (Sursa: DN )
SALAMÁNDRĂs. f. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase. (< fr. salamandre, lat. salamandra) (Sursa: MDN )
SALAMÁNDRĂ s. (ZOOL.; Salamandra maculosa) (reg.) șopârlă. (Sursa: Sinonime )
SALAMÁNDRĂ s. v. șopârlă. (Sursa: Sinonime )
salamándră (salamándre), s. f. – Gușter (Salamandra maculosa). – Var. sălămîzdră, solomîzdră, șulemendriță, șulumîndriță. Mr. salamendră. Gr. σαλαμάνδρα (Tiktin; Diculescu, Elemente, 486; Pușcariu, Dacor., III, 819; REW 7523), probabil prin mgr., cf. bg. salamandra. Salamastră, s. f., (Dobr., curea, funie) trebuie să fie același cuvînt, cf. pentru semantism cele două sensuri ale lui năpîrcă. (Sursa: DER )
salamándră s. f., g.-d. art. salamándrei; pl. salamándre (Sursa: Ortografic )
SALAMÁNDRĂ ~ef. Specie de batracian asemănător cu șopârla, cu pielea de culoare neagră, pătată cu galben, care elimină (când este în primejdie) un lichid otrăvitor. [G.-D. salamandrei; Sil. -man-dră] /<lat. salamandra, fr. salamandre (Sursa: NODEX )
SALAMÁNDRĂ (‹ fr., lat.) s. f. Specie de amfibian din ordinul urodelelor (caudatelor), cu corpul negru cu pete galbene și laturile inelate (Salamandra salamandra). Tegumentul lucios al s. secretă o substanță iritantă cu rol protector. Trăiește în N Africii, în S și în centrul Europei. Sin. solomâzdră. (Sursa: DE )
