SALAHORÍ, salahoresc, vb. IV. Intranz. A munci ca salahor; p. gener. a munci din greu. – Din salahor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

salahorí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. salahorésc, imperf. 3 sg. salahoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. salahoreáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SALAHÓR, salahori, s. m. Muncitor necalificat, plătit cu ziua, care lucrează mai ales la construcții de case, de șosele etc., (în trecut) țăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziția Porții Otomane pentru repararea cetăților turcești, întreținerea drumurilor și pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaór s. m.] – Din tc. salahor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SALAHORÍ ~ésc intranz. 1) A fi salahor. 2) fig. A face muncă de salahor; a munci din greu. /Din salahor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SALAHÓR ~i m. Lucrător necalificat, plătit cu ziua, care îndeplinește munci grele, mai ales la construcții. /<turc. salahor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

salahór (salahóri), s. m. – 1. (Înv.) Slujbaș la curte. – 2. (Înv.) Țăran scutit de dări, care avea drept unică obligație întreținerea anumitor cetăți sau drumuri. – 3. Ziler, muncitor cu ziua. Tc. (per.) salahor „scutier” (Șeineanu, II, 409; Lokotsch 1841), cf. ngr. σαραχόριδες. – Der. salahori, vb. (a munci din greu, a trudi); salahorie, s. f. (muncă de salahor); salahoresc, adj. (de salahor). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

salahór s. m., pl. salahóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard