sacfíu, sacfíi, s.m. (înv.) garoafă. (Sursa: DAR )
sácfiu (-ii), s. m. – Garoafă (Dianthus caryophyllus). – Var. Mold. sanhiu. Mag. szégfű (Drăganu, Dacor., VI, 275; Candrea; Gáldi, Dict., 156). (Sursa: DER )
| sacfiu substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sacfiu | sacfiul |
| plural | sacfii | sacfiii |
| genitiv-dativ | singular | sacfiu | sacfiului |
| plural | sacfii | sacfiilor |
| vocativ | singular | sacfiule |
| plural | sacfiilor |
