SACERDOTÁL, -Ă, sacerdotali, -e, adj. (Livr.) Preoțesc; p. ext. sacru, solemn. – Din fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis. (Sursa: DEX '98 )
SACERDOTÁL, -Ă adj. (Liv.) De preot, preoțesc. [Cf. fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis]. (Sursa: DN )
SACERDOTÁL, -Ă adj. de preot, preoțesc. ◊ solemn, grav. (< fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis) (Sursa: MDN )
SACERDOTÁL adj. v. popesc, preoțesc, sacru, solemn. (Sursa: Sinonime )
sacerdotál adj. m., pl. sacerdotáli; f. sg. sacerdotálă, pl. sacerdotále (Sursa: Ortografic )
SACERDOTÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de sacerdoți; propriu sacerdoților. /<fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis (Sursa: NODEX )
| sacerdotal adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sacerdotal | sacerdotalul | sacerdotală | sacerdotala |
| plural | sacerdotali | sacerdotalii | sacerdotale | sacerdotalele |
| genitiv-dativ | singular | sacerdotal | sacerdotalului | sacerdotale | sacerdotalei |
| plural | sacerdotali | sacerdotalilor | sacerdotale | sacerdotalelor |
| vocativ | singular | sacerdotalule | sacerdotalo |
| plural | sacerdotalilor | sacerdotalelor |