SABRÉR, sabreri, s. m. Scrimer specializat în probele de sabie. – Din fr. sabreur. (Sursa: DEX '98 )
SABRÉR s.m. 1. Luptător cu sabia. 2. (Franțuzism) Militar brutal și incult. [< fr. sabreur]. (Sursa: DN )
SABRÉR s. m. 1. luptător cu sabia. ◊ scrimer specializat în probele de sabie. 2. militar brutal și incult. (< fr. sabreur) (Sursa: MDN )
sabrér s. m. (sil. -brer), pl. sabréri (Sursa: Ortografic )
SABRÉR ~i m. Sportiv care practică probele de sabie. /<fr. sabreur (Sursa: NODEX )
| sabrer substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sabrer | sabrerul |
| plural | sabreri | sabrerii |
| genitiv-dativ | singular | sabrer | sabrerului |
| plural | sabreri | sabrerilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
