SABOTÓR, -OÁRE, sabotori, -oare, s. m. și f. Persoană care sabotează. – Din fr. saboteur. (Sursa: DEX '98 )
SABOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care sabotează. [Cf. fr. saboteur]. (Sursa: DN )
SABOTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care sabotează. (< fr. saboteur) (Sursa: MDN )
sabotór s. m., pl. sabotóri (Sursa: Ortografic )
SABOTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care sabotează. /<fr. saboteur (Sursa: NODEX )
sabotoáre s. f., g.-d. art. sabotoárei; pl. sabotoáre (Sursa: Ortografic )
| sabotor substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sabotor | sabotorul | sabotoare | sabotoarea |
| plural | sabotori | sabotorii | sabotoare | sabotoarele |
| genitiv-dativ | singular | sabotor | sabotorului | sabotoare | sabotoarei |
| plural | sabotori | sabotorilor | sabotoare | sabotoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
