Dex.Ro Mobile
SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter. (Sursa: DEX '98 )

SABOTÁ vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter]. (Sursa: DN )

SABOTÁ vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. (< fr. saboter) (Sursa: MDN )

sabotá vb., ind. prez. 1 sg. sabotéz, 3 sg. și pl. saboteáză (Sursa: Ortografic )

ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Schabotte. (Sursa: DEX '98 )

A SABOTÁ ~éz tranz. (acțiuni colective, situații, lucruri etc.) A împiedica printr-un act de sabotaj. ~ negocierile. /<fr. saboter (Sursa: NODEX )

ȘABÓTĂ ~e f. Postament de metal al nicovalei la ciocanele mecanice (de forjare). /<germ. Schabotte (Sursa: NODEX )

ȘABÓTĂ s.f. Piesă metalică care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. [Cf. germ. Schabotte]. (Sursa: DN )

ȘABÓTĂ s. f. piesă grea de metal care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. (< germ. Schabotte) (Sursa: MDN )

șabótă s. f., pl. șabóte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sabota   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sabota sabotare sabotat sabotând singular plural
sabotea sabotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sabotez (să) sabotez sabotam sabotai sabotasem
a II-a (tu) sabotezi (să) sabotezi sabotai sabotași sabotaseși
a III-a (el, ea) sabotea (să) saboteze sabota sabotă sabotase
plural I (noi) sabotăm (să) sabotăm sabotam sabotarăm sabotaserăm, sabotasem*
a II-a (voi) sabotați (să) sabotați sabotați sabotarăți sabotaserăți, sabotaseți*
a III-a (ei, ele) sabotea (să) saboteze sabotau sabota sabotaseră
* Formă nerecomandată

șabotă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șabo șabota
plural șabote șabotele
genitiv-dativ singular șabote șabotei
plural șabote șabotelor
vocativ singular șabotă, șaboto
plural șabotelor