SABOTÁ,sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter. (Sursa: DEX '98 )
SABOTÁvb. I. tr.1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter]. (Sursa: DN )
SABOTÁvb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. (< fr. saboter) (Sursa: MDN )
sabotá vb., ind. prez. 1 sg. sabotéz, 3 sg. și pl. saboteáză (Sursa: Ortografic )
ȘABÓTĂ,șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Schabotte. (Sursa: DEX '98 )
A SABOTÁ ~éztranz. (acțiuni colective, situații, lucruri etc.) A împiedica printr-un act de sabotaj. ~ negocierile. /<fr. saboter (Sursa: NODEX )
ȘABÓTĂ ~ef. Postament de metal al nicovalei la ciocanele mecanice (de forjare). /<germ. Schabotte (Sursa: NODEX )
ȘABÓTĂs.f. Piesă metalică care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. [Cf. germ. Schabotte]. (Sursa: DN )
ȘABÓTĂs. f. piesă grea de metal care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. (< germ. Schabotte) (Sursa: MDN )