Dex.Ro Mobile
SABÍNĂ, sabine, s. f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărei frunze au proprietăți medicinale (Juniperus sabina). – Din fr. sabine, lat. sabina. (Sursa: DEX '98 )

SABÍNĂ s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. [< fr. sabine, it., lat. sabina]. (Sursa: DN )

SABÍNĂ s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina) (Sursa: MDN )

SABÍNĂ s. v. cetină-de-negi. (Sursa: Sinonime )

sabínă s. f., pl. sabíne (Sursa: Ortografic )

SABÍN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins. (Sursa: DEX '98 )

sabín, sabíne, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri. (Sursa: DAR )

sabín s. m., adj. m., pl. sabíni; f. sg. sabínă, g.-d. art. sabínei, pl. sabíne (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sabin   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sabin sabinul sabi sabina
plural sabini sabinii sabine sabinele
genitiv-dativ singular sabin sabinului sabine sabinei
plural sabini sabinilor sabine sabinelor
vocativ singular sabinule sabino
plural sabinilor sabinelor

sabină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sabi sabina
plural sabine sabinele
genitiv-dativ singular sabine sabinei
plural sabine sabinelor
vocativ singular sabină, sabino
plural sabinelor