SAȚIETÁTE s. f. (Rar) Saț, saturație. [Pr.: -ți-e-] – Din fr. satiété, lat. satietas, -atis. (Sursa: DEX '98 )
SAȚIETÁTE f. Stare a celui sătul. [G.-D. sațietății; Sil. – ți- e] /<fr. satiété, lat. satietas, ~atis (Sursa: NODEX )
SAȚIETÁTE s.f. Saț, saturație; îmbuibare. [Cf. lat. satietas, fr. satiété]. (Sursa: DN )
SAȚIETÁTE s. f. 1. saț, saturație; îmbuibare. 2. plictiseală, oboseală, dezgust provocat de suprasaturație; saturație (2). (< fr. satiété, lat. satietas) (Sursa: MDN )
SAȚIETÁTE s. v. săturare. (Sursa: Sinonime )
sațietáte s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. sațietății (Sursa: Ortografic )
| sațietate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sațietate | sațietatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | sațietăți | sațietății |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | sațietate, sațietateo |
| plural | — |
