SAȘÍU, -ÍE, sașii, adj. (Despre oameni) Care se uită cruciș; zbanghiu, bazaochi; (despre ochi, privire) cruciș, încrucișat. [Var.: șașíu, -ie adj.] – Din tc. șasi. (Sursa: DEX '98 )
SAȘÍU adj., adv. 1. adj. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacâr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~ii; privire ~.) 2. adv. chiondorâș, chiorâș, cruciș, încrucișat, strâmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Privește, se uită ~.) (Sursa: Sinonime )
sașíu adj. m., f. sașíe; pl. m. și f. sașíi (Sursa: Ortografic )
SAȘÍU ~e (~i) 1) (despre persoane) Care se uită cruciș; încrucișat; sașiu; ciacâr. 2) (despre privire, ochi) Care este orientat cruciș; ceacâr; ponciș; zbanghiu; încrucișat. /<turc. șași (Sursa: NODEX )
| sașiu adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sașiu | sașiul | sașie | sașia |
| plural | sașii | sașiii | sașii | sașiile |
| genitiv-dativ | singular | sașiu | sașiului | sașii | sașiei |
| plural | sașii | sașiilor | sașii | sașiilor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
