SĂRĂNTÓC, -OÁCĂ, sărăntoci, -oace s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ. (Sursa: DEX '98 )
sărăntóc, sărăntoácă, s.m. și f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerșetor. (Sursa: DAR )
sărăntóc s. m., pl. sărăntóci (Sursa: Ortografic )
| sărăntoc substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sărăntoc | sărăntocul | sărăntoacă | sărăntoaca |
| plural | sărăntoci | sărăntocii | sărăntoace | sărăntoacele |
| genitiv-dativ | singular | sărăntoc | sărăntocului | sărăntoace | sărăntoacei |
| plural | sărăntoci | sărăntocilor | sărăntoace | sărăntoacelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
