SĂLĂȘÉL, sălășele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui sălaș. – Sălaș + suf. -el. (Sursa: DEX '98 )
sălășél, sălășéle, s.n. 1. (înv. și pop.) 1. sălaș (v.) mic, așezare mică, adăpost mic, locuință mică. 2. (reg.) sicriu mic; sicriaș. (Sursa: DAR )
sălășél s. n., pl. sălășéle (Sursa: Ortografic )
| sălășel substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sălășel | sălășelul |
| plural | sălășele | sălășelele |
| genitiv-dativ | singular | sălășel | sălășelului |
| plural | sălășele | sălășelelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
