SÂNEÁȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneáță s. f., sânéț s. n.] – Din sl. svinĩcĩ „plumb”. (Sursa: DEX '98 )
SÂNEÁȚĂ s. flintă, (înv. si reg.) durdă. (Trage cu ~.) (Sursa: Sinonime )
SÂNEÁȚĂ s. v. pușcă. (Sursa: Sinonime )
sâneáță s. f., g.-d. art. sânéței; pl. sânéțe (Sursa: Ortografic )
| sâneață substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sâneață | sâneața |
| plural | sânețe | sânețele |
| genitiv-dativ | singular | sânețe | sâneței |
| plural | sânețe | sânețelor |
| vocativ | singular | sâneață, sâneațo |
| plural | sânețelor |
