RĂZĂLẮU, răzălaie, s. n. (Reg.) Răzătoare. – Din magh. reszelö. (Sursa: DEX '98 )
RĂZĂLĂU s. v. rașpel, rașpilă, răzătoare, răzuitoare. (Sursa: Sinonime )
răzălău s. n., art. răzălăul; pl. răzăláie (Sursa: Ortografic )
| răzălău substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | răzălău | răzălăul |
| plural | răzălaie | răzălaiele |
| genitiv-dativ | singular | răzălău | răzălăului |
| plural | răzălaie | răzălaielor |
| vocativ | singular | răzălăule |
| plural | răzălaielor |
