RĂZVRĂTÍRE,răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti. (Sursa: DEX '98 )
RĂZVRĂTÍRE s. 1. v. răscoală. 2. v. frondă. (Sursa: Sinonime )
răzvrătíre s. f., g.-d. art. răzvrătírii; pl. răzvrătíri (Sursa: Ortografic )
RĂZVRĂTÍ,răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti. (Sursa: DEX '98 )
A RĂZVRĂTÍ mă ~ésctranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti (Sursa: NODEX )
A SE RĂZVRĂTÍ ~éscintranz. pop. A declanșa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăților sociale și economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti (Sursa: NODEX )
RĂZVRĂTÍ vb. v. răscula. (Sursa: Sinonime )
A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune (Sursa: Antonime )
răzvrătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzvrăteáscă (Sursa: Ortografic )
