RĂZGÂIÁT, -Ă, răzgâiați, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; răsfățat. ♦ Fig. (Rar) Desfătat, satisfăcut. [Pr.: -gâ-iat. – Var.: Râzgâiát, -ă adj.] – V. răzgâia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
RĂZGÂIÁT adj. v. alintat . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Pr.: -gâ-ia. – Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
A RĂZGÂIÁ răzgâi intranz. (mai ales copii ) A alinta peste măsură; a răsfăța; a alinta. /<bulg. razgalja (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
RĂZGÂIÁ vb. v. alinta . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
răzgâiá vb., ind. prez. 1 sg. răzgâi, 3 sg. și pl. răzgâie (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
răzgâia verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) răzgâia răzgâie re răzgâia t răzgâi nd singular plural răzgâ ie răzgâia ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) răzgâ i (să) răzgâ i răzgâia m răzgâia i răzgâia sem a II-a (tu) răzgâ i (să) răzgâ i răzgâia i răzgâia și răzgâia seși a III-a (el, ea) răzgâ ie (să) răzgâ ie răzgâia răzgâie răzgâia se plural I (noi) răzgâie m (să) răzgâie m răzgâia m răzgâia răm răzgâia serăm, răzgâia sem* a II-a (voi) răzgâia ți (să) răzgâia ți răzgâia ți răzgâia răți răzgâia serăți, răzgâia seți* a III-a (ei, ele) răzgâ ie (să) răzgâ ie răzgâia u răzgâia ră răzgâia seră
* Formă nerecomandată
răzgâiat adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular răzgâia t răzgâia tul răzgâia tă răzgâia ta plural răzgâia ți răzgâia ții răzgâia te răzgâia tele genitiv-dativ singular răzgâia t răzgâia tului răzgâia te răzgâia tei plural răzgâia ți răzgâia ților răzgâia te răzgâia telor vocativ singular — — plural — —
