Dex.Ro Mobile
RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj. De la răsărit1, situat la răsărit1. ◊ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. ♦ (Substantivat) Locuitor din răsărit1; oriental. – Răsărit1 + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )

RĂSĂRITEÁN adj. v. estic. (Sursa: Sinonime )

Răsăritean ≠ apusean, occidental (Sursa: Antonime )

răsăriteán adj. m., s. m., pl. răsăriténi; f. sg. răsăriteánă, pl. răsăriténe (Sursa: Ortografic )

RĂSĂRITEÁN1 ~éană (~éni, ~éne) 1) (în opoziție cu apusean) Care se află la răsărit; estic. Frontieră ~eană. 2) Care este caracteristic pentru răsărit; din răsărit; din orient; oriental; estic. /răsărit + suf. ~ean (Sursa: NODEX )

RĂSĂRITEÁN2 ~éni m. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări sau regiuni din răsărit sau este originară din această țară sau regiune; oriental. /răsărit + suf. ~ean (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
răsăritean   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răsăritean răsăriteanul răsăritea răsăriteana
plural răsăriteni răsăritenii răsăritene răsăritenele
genitiv-dativ singular răsăritean răsăriteanului răsăritene răsăritenei
plural răsăriteni răsăritenilor răsăritene răsăritenelor
vocativ singular răsăritene, răsăriteanule răsăriteano
plural răsăritenilor răsăritenelor