RĂSTIGNÍT, -Ă,răstigniți, -te, adj. Pironit (pe cruce), crucificat; p. ext. cu brațele desfăcute și întinse. – V. răstigni. (Sursa: DEX '98 )
RĂSTIGNÍT adj. crucificat, (înv. și pop.) pironit. (Sursa: Sinonime )
RĂSTIGNÍT s. v. crucificare, răstignire. (Sursa: Sinonime )
RĂSTIGNÍ,răstignesc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în chinuri pe cineva (mai ales în antichitate), pironindu-l cu brațele și cu picioarele pe o cruce; a crucifica. ♦ P. ext. A chinui, a tortura. 2. A întinde cuiva brațele în lături (pentru a-l imobiliza). ♦ Refl. A se întinde (în mod neglijent) cu mâinile și cu picioarele desfăcute. – Din sl. rastengnonti. (Sursa: DEX '98 )
A RĂSTIGN/Í ~ésctranz. 1) (un osândit în antichitate) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a crucifica. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<sl. rastengnonti (Sursa: NODEX )
A SE RĂSTIGNÍ mă ~éscintranz. A sta (culcat) cu mâinile și cu picioarele întinse în lături. /<sl. rastengnonti (Sursa: NODEX )
RĂSTIGNÍ vb. a crucifica, (înv. și pop.) a pironi. (Sursa: Sinonime )
răstigní (răstignésc, răstignít), vb. – A crucifica. Sl. rastęgnąti „a sili” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 368). – Der. răstignitor, s. m. (crucificator), înv.; răstignitură, s. f. (crucificare), înv. (Sursa: DER )
răstigní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstignésc, imperf. 3 sg. răstigneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răstigneáscă (Sursa: Ortografic )
