Dex.Ro Mobile
RĂRÍT1 s. n. Rărire. – V. rări. (Sursa: DEX '98 )

RĂRÍT2, -Ă, răriți, -te, adj. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele. – V. rări. (Sursa: DEX '98 )

RĂRÍT adj. 1. v. spațiat. 2. destrămat, (rar) dezlânat. (Un pulover de lână ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.) (Sursa: Sinonime )

RĂRÍT adj. v. diluat, îndoit, slab, subțiat, subțire. (Sursa: Sinonime )

RĂRÍT s. rărire. (~ul unei pânze.) (Sursa: Sinonime )

rărít s. n. (Sursa: Ortografic )

RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr. 2. Refl. și tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar. (Sursa: DEX '98 )

A RĂRÍ ~ésc tranz. A face să se rărească. ◊ A (o) mai ~ cu ceva a reduce periodici-tatea sau intensitatea unei acțiuni. A (o) mai ~ pe undeva (sau pe la cineva) a se duce mai rar pe undeva (sau pe la cineva). /Din rar (Sursa: NODEX )

A SE RĂRÍ se ~éște intranz. A deveni mai rar. Pânza s-a rărit. /Din rar (Sursa: NODEX )

RĂRÍ vb. 1. v. spația. 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pânza să ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.) (Sursa: Sinonime )

A rări ≠ a îndesi (Sursa: Antonime )

rărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 sg. și pl. răreáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
rări   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rări rărire rărit rărind singular plural
rărește răriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răresc (să) răresc răream rării rărisem
a II-a (tu) rărești (să) rărești răreai răriși răriseși
a III-a (el, ea) rărește (să) rărească rărea rări rărise
plural I (noi) rărim (să) rărim răream rărirăm răriserăm, rărisem*
a II-a (voi) răriți (să) răriți răreați rărirăți răriserăți, răriseți*
a III-a (ei, ele) răresc (să) rărească răreau rări răriseră
* Formă nerecomandată

rărit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rărit răritul rări rărita
plural răriți răriții rărite răritele
genitiv-dativ singular rărit răritului rărite răritei
plural răriți răriților rărite răritelor
vocativ singular
plural