RĂCNÍ, răcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice și prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit și tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RĂCNÍ vb. 1. v. striga. 2. v. vocifera. 3. v. răsti. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

răcní (răcnésc, răcnít), vb. – A striga, a țipa, a rage. – Var. răgni. Sl. ryknąti (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 303), c.f. sb. riknuti. – Der. răcnet, s. n. (țipăt, strigăt); răcnitură, s. f. (strigăt). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

răcní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcnésc, imperf. 3 sg. răcnéa; conj. prez. 3 sg. și pl. răcneáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A RĂCNÍ ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A scoate răcnete; a produce sunete puternice și stridente; a striga; a țipa. 2) (despre copii) A plânge cu voce tare. 3) (despre animale) A scoate sunete caracteristice speciei; a rage; a mugi; a zbiera. 4) pop. A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a țipa; a vocifera. /<sl. ryknonti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A răcni ≠ a șopti (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard