(A fi) fără (de) obraz = (a fi) nerușinat, necuviincios
(A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.)
A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele
A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară
A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva)
A fi gros de obraz = a fi fără rușine, îndrăzneț
A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva
A i se sui (cuiva) sângele în obraz = a se înroși la față (de mânie, de rușine), a se congestiona
A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; a vorbi afectat
A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc
A intra în pământ (de rușine) = a-i fi foarte rușine
A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca
A lăsa (sau a pune) nasul în jos sau în pământ = a se rușina, a se simți vinovat
A pica cerul pe cineva = a) a se simți foarte rușinat; b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva
A pufni în (sau de) râs sau a-l pufni pe cineva râsul = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos
A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de rușine
A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se rușina, a se sfii
A păți (o sau vreo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor
A rămâne de rușine = a se face de râs
A rămâne platcă = a rămâne de rușine, a se face de râs
A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis
A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea
A se întoarce (de undeva) cu nasul în jos = a se întoarce rușinat
A sări drept (sau ars) în picioare = a se ridica repede, brusc
A(-și) lua tălpășița = a pleca repede dintr-un loc (din cauza fricii, a rușinii etc.); a o șterge
A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine = a-i fi foarte rușine, a nu mai putea de rușine
A-i cădea (sau a-i pica) nasul cuiva = a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne rușinat, umilit
A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee
A-i fi (cuiva) oarecum = a-i fi cuiva greu, neplăcut, a-i fi rușine; a se jena
A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.) (Adverbial; ) Din cale-afară, peste măsură
A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva)
A-i plesni (ceva) în (sau prin) cap (sau în minte, prin gând) = a-i veni pe neașteptate o idee năstrușnică; a-i trece (deodată) prin minte
A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine, a se rușina foarte tare
A-i plesni cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine
A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte
A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției
A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe
A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură
Cu capul plecat = rușinat, umilit; învins
Cu capul în piept = cu capul plecat (de rușine, de supărare etc.)
Cu coada între picioare = rușinat, umilit
Cu coada între vine = umilit, rușinat
Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat
Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate
Obraz de scoarță = om necioplit, lipsit de rușine de bună-cuviință
Smuls de pene = rușinat, umilit
a-i fi scandră = a-i fi scârbă, greață, silă (de ceva); a se sfii, a se rușina (să)
RUS, -Ă,ruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei sau este originară de acolo; 2. Adj. Care aparține Rusiei, privitor la Rusia. ♦ (Substantivat, f.) Limba rusă. – Din rus. rus'. (Sursa: DEX '98 )
RUS adj. v. arămiu, roșcat, roșcovan, roșiatic. (Sursa: Sinonime )
RUS s. v. șvab. (Sursa: Sinonime )
RUS s., adj. 1. s. (înv. și pop.) muscal, (înv.) rosian. (E ~ de origine.)2. adj. rusesc, (înv. și pop.) muscălesc, (înv.) mosc, moschicesc, (înv.) rosian, rosienesc. (Stepa ~.) (Sursa: Sinonime )
RUS2, RÚSĂ,ruși, rúse, adj. Blond. (din sl. rŭsu; deriv. din lat. russus pare mai puțin prob., cf. roșu) (Sursa: DER )
RUS3,ruși, s. m. (Entom.) Șvab1, Blatta germanica. (din rus2) (Sursa: DER )
rus (rúsă), adj. – Roșu. – Mr. arus, megl. rus. Sl. rusŭ (Cihac, II, 321; Tiktin; Graur, BL, VI, 170). Der. din lat. russus (Pușcariu 1487; Capidan, Dacor., IV, 850; REW 7466) pare mai puțin probabilă, cf. roșu. – Der. rus, s. m. (rus; gîndac, Blatta germanica); rusav, adj. (roșu), din rut. rusjavyj (Tiktin), sec. XVII, înv.; ruscă, s. f. (femeie rusă; oaie roșcată); ruscea (var. rușcea), s. f. (brîndușă, Colchicum autumnale); ruscuță, s. f. (plante, Adonis flamea, A. vernalis; monedă de argint); rusesc, adj. (rus; îndrăcit, blestemat); rusește, adv. (în rusă, ca rușii); rusifica, vb. (a face pe cineva rus, a se asimila rușilor); rusneac (var. rusnac), s. m. (rutean); rușeț, adj. (roșcat); rușiță, s. f. (vacă roșcată); rușulică (var. ruș(c)uliță), s. f. (plantă, Hieracium aurantiacum). Rușchiu, s. n. (Trans., loc pietros, arid) s-ar spune, în loc de ruschiu (cf. ruscea, rușcea), datorită culorii roșietice a unora din aceste locuri, ca și în cazul lui rușeț, foarte folosit ca toponim; explicația lui Pușcariu, Dacor., III, 680, care pornește de la lat. rūscŭlum, nu este convingătoare. (Sursa: DER )
rus s. m., adj. m., pl. ruși; f. sg. rúsă, pl. rúse (Sursa: Ortografic )
RUS1 ~ă (ruși, ~e) Care aparține Rusiei sau populației ei; din Rusia. Stepă ~ă. /< rus. rus (Sursa: NODEX )
RUS2 rușim. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei sau este originară din Rusia. /< rus. rus (Sursa: NODEX )
RUȘI-DE-TOÁMNĂ s. pl. (BOT.; Callistephus chinensis) (Transilv.) palanețe (pl.). (Sursa: Sinonime )
RUS, com. în jud. Sălaj, situată la poalele dealurilor Gârboului, pe stg. Someșului; 1.190 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul R.). Satul R. apare mențioant documentar în 1325. (Sursa: DE )
RUS,Remus (n. 1942, Brașov), teolog român. Prof. la Institutul Teologic și Universitatea din București. Specialist în istoria religiilor („Concepția despre om în marile religii”, „Istoria religiilor. Manual pentru seminariile teologice”, în colab., „Istoria filozofiei islamice”, „Dicționar enciclopedic de literatură creștină în primul mileniu”). (Sursa: DE )
CRONICA MOLDO-RUSĂ, cronică încorporată într-o colecție de cronici rusești de la sfîrșitul sec. 16. Narează, pornind de le prototipul comun al cronicilor Moldovei din sec. 15, evenimentele de la întemeierea Moldovei pînă la moartea lui Ștefan cel Mare (1504). (Sursa: DE )
IMPERIUL RUS v. Rusia. (Sursa: DE )
RĂZBOAIELE RUSO-TURCE, denumirea conflictelor armate din sec. 18-19 între Rusia și Imp. Otoman, prin care prima urmărea să obțină supremația în bazinul Mării Negre, să ia locul stăpânirii turcești în Balcani și să-și deschidă drum spre Constantinopol. În cursul istoriei au avut loc următoarele războaie ruso-turce: 1. R. r.-t. din 1711, la care a participat și domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir. Încheiat prin Pacea de la Prut (iul. 1711), dar starea de război s-a menținut până în 1713. 2. R. r.-t. fin 1735-1739, la care a participat de partea Rusiei și Austria, încheiat cu Pacea de la Belgrad (sept. 1739), prin care Imp. Otoman înapoia Rusiei fortăreața Azov, demilitarizată. Oltenia a reintrat în hotarele Țării Românești. 3. R. r.-t. din 1768-1774, încheiat prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi, prin care Rusia a primit teritorii în N și NE Mării Negre și unele cetăți, precum și libertatea comerțului în Marea Neagră și Mediterană. Prevederile acestei păci limitau monopolul turcesc asupra comerțului Țărilor Române. În timpul ostilităților, Țările Române au fost sub administrație provizorie militară rusă, sub comanda mareșalului P.A. Rumeanțev. 4. R. r.-t. din 1787-1791, la care Austria a participat din nou din partea Rusiei. Prin Pace de la Iași, care încheia războiul, Rusia a primit terit. dintre Bugul de Sud și Nistru și i se recunoștea stăpânirea asupra Crimeii. În timpul ostilităților, Moldova a fost ocupată de trupele ruse, îar Țara Românească de cele austriece. 5. R. r.-t. din 1806-1812, încheiat prin Pacea de la București, prin care, între alte prevederi, Rusia a anexat partea de est a Moldovei situată între Prut și Nistru (Basarabia). În timpul acestui război, Moldova și Țara Românească au fost sub administrație provizorie militară rusă. 6. R. r.-t. din 1828-1829, încheiat prin Pacea de la Adrianopol, prin care Rusia obținea recunoașterea stăpânirii asupra țărmului caucazian al Mării Negre, asupra unor terit. din Transcaucazia și asupra gurilor Dunării, precum și dreptul pentru flota comercială rusă de a trece nestingherită prin Bosfor și Dardanele; Turcia recunoștea independența Greciei și acorda o largă autonomiei Serbiei. În privința Moldovei și Țării Românești, Tratatul de la Adrianopol prevedea: restituirea către Țara Românească a cetăților de pe malul stâng al Dunării, autonomia administrativă pentru ambele țări, alegerea pe viață a domnilor, care vor administra liber țara împreună cu Divanul, libertatea comerțului pentru toate produsele (abolirea monopolului turcesc asupra comerțului Principatelor Române), îngrădirea dreptului de intervenția Turciei în Principate, menținerea ocupației rusești până la plata despăgubirilor de război de către Poartă ș.a. Între 1828 și 1834, Moldova și Țara Românească, au fost sub administrația rusă, în care timp au fost elaborate și au intrat în vigoare Regulamentele Organice.7. R. r.-st. din 1877-1878 v. Războiul pentru independență. (Sursa: DE )
