RUMINÁ vb. I. intr. 1. (Liv.; despre animale) A rumega. 2. tr. (Fig.) A medita asupra unui fapt. [Cf. fr. ruminer, it. ruminare]. (Sursa: DN )
RUMINÁ vb. tr. 1. (despre animale) a rumega. 2. (fig.) a medita asupra unui fapt. (< fr. ruminer, lat. ruminare) (Sursa: MDN )
RUMINÁ vb. v. rumega. (Sursa: Sinonime )
ruminá vb. ind. prez. 3 sg. și pl. rumineáză (Sursa: Ortografic )
| rumina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) rumina | ruminare | ruminat | ruminând | singular | plural |
| ruminează | ruminați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | ruminez | (să) ruminez | ruminam | ruminai | ruminasem |
| a II-a (tu) | ruminezi | (să) ruminezi | ruminai | ruminași | ruminaseși |
| a III-a (el, ea) | ruminează | (să) rumineze | rumina | rumină | ruminase |
| plural | I (noi) | ruminăm | (să) ruminăm | ruminam | ruminarăm | ruminaserăm, ruminasem* |
| a II-a (voi) | ruminați | (să) ruminați | ruminați | ruminarăți | ruminaserăți, ruminaseți* |
| a III-a (ei, ele) | ruminează | (să) rumineze | ruminau | ruminară | ruminaseră |
* Formă nerecomandată
