RÚJĂ2,ruje, s. f. (Fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: ríjă s. f.]- Cf. fr. ruche. (Sursa: DEX '98 )
RÚJĂ1,ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală în obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea)4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., scr. ruža. (Sursa: DEX '98 )
rújă s. f., art. rúja, g.-d. art. rújei; pl. rúje (Sursa: Ortografic )
RUJÁ,rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj. (Sursa: DEX '98 )
A RUJÁ ~éztranz. (buzele) A da cu ruj. /Din ruj (Sursa: NODEX )
RÚJĂ ~ef. 1) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și înaltă, cu frunze alungite, cărnoase și cu flori galbene-purpurii, dispuse în inflo-rescențe. 2) pop. Trandafir sălbatic; măceș; rug; răsură. 3) fig. pop. Culoare roșie a feței; roșeață. /< bulg., sb. ruža (Sursa: NODEX )
RUJÁvb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj]. (Sursa: DN )
RUJÁvb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj) (Sursa: MDN )
RUJA-SOÁRELUI s. v. floarea-soarelui. (Sursa: Sinonime )
RUJĂ-DE-DEÁL s. v. salvie-albă. (Sursa: Sinonime )
RUJĂ-DE-TOÁMNĂ s. v. crizantemă, dumitriță, steliță, tufănică. (Sursa: Sinonime )
RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă. (Sursa: Sinonime )
RUJI-GÁLBENE s. pl. v. mărită-mă-mamă. (Sursa: Sinonime )
rujá vb., ind. prez. 1 sg. rujéz, 3 sg. și pl. rujeáză (Sursa: Ortografic )
rujá-soárelui s. f. (Sursa: Ortografic )
rújă-de-toámnă s. f. (Sursa: Ortografic )
rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene (Sursa: Ortografic )