Dex.Ro Mobile
RÚJĂ2, ruje, s. f. (Fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: ríjă s. f.]- Cf. fr. ruche. (Sursa: DEX '98 )

RÚJĂ1, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală în obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., scr. ruža. (Sursa: DEX '98 )

RÚJĂ1 s. f. culoarea metalului incandescent. (< fr. rouge) (Sursa: MDN )

RÚJĂ2 s. n. bandă încrețită plisată de tul, de dantelă etc., obiect la obiecte de îmbrăcăminte. (< fr. rouche) (Sursa: MDN )

RÚJĂ s. (BOT.; Sedum rosea) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă. (Sursa: Sinonime )

RÚJĂ s. v. bujor, iarba-osului, îmbujorare, împurpurare, măceș, mălăoi, nalbă, roșeală, roșeață, roză, rumeneală, smirdar, trandafir, trandafir sălbatic. (Sursa: Sinonime )

rújă s. f., art. rúja, g.-d. art. rújei; pl. rúje (Sursa: Ortografic )

RUJÁ, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj. (Sursa: DEX '98 )

A RUJÁ ~éz tranz. (buzele) A da cu ruj. /Din ruj (Sursa: NODEX )

RÚJĂ ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și înaltă, cu frunze alungite, cărnoase și cu flori galbene-purpurii, dispuse în inflo-rescențe. 2) pop. Trandafir sălbatic; măceș; rug; răsură. 3) fig. pop. Culoare roșie a feței; roșeață. /< bulg., sb. ruža (Sursa: NODEX )

RUJÁ vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj]. (Sursa: DN )

RUJÁ vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj) (Sursa: MDN )

RUJA-SOÁRELUI s. v. floarea-soarelui. (Sursa: Sinonime )

RUJĂ-DE-DEÁL s. v. salvie-albă. (Sursa: Sinonime )

RUJĂ-DE-TOÁMNĂ s. v. crizantemă, dumitriță, steliță, tufănică. (Sursa: Sinonime )

RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă. (Sursa: Sinonime )

RUJI-GÁLBENE s. pl. v. mărită-mă-mamă. (Sursa: Sinonime )

rujá vb., ind. prez. 1 sg. rujéz, 3 sg. și pl. rujeáză (Sursa: Ortografic )

rujá-soárelui s. f. (Sursa: Ortografic )

rújă-de-toámnă s. f. (Sursa: Ortografic )

rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ruja   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ruja rujare rujat rujând singular plural
rujea rujați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rujez (să) rujez rujam rujai rujasem
a II-a (tu) rujezi (să) rujezi rujai rujași rujaseși
a III-a (el, ea) rujea (să) rujeze ruja rujă rujase
plural I (noi) rujăm (să) rujăm rujam rujarăm rujaserăm, rujasem*
a II-a (voi) rujați (să) rujați rujați rujarăți rujaserăți, rujaseți*
a III-a (ei, ele) rujea (să) rujeze rujau ruja rujaseră
* Formă nerecomandată

rujă (pl. -e)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ru ruja
plural ruje rujele
genitiv-dativ singular ruje rujei
plural ruje rujelor
vocativ singular rujă, rujo
plural rujelor

rujă (pl. -i)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ru ruja
plural ruji rujile
genitiv-dativ singular ruji rujii
plural ruji rujilor
vocativ singular rujă, rujo
plural rujilor