Dex ruinare, ruinare, definiţie ruinare, dex.ro Mobile

RUINÁRE, ruinări, s. f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] – V. ruina. (Sursa: DEX '98 )

RUINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pron. ru-i-. / < ruina]. (Sursa: DN )

RUINÁRE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. v. sără-cire, scăpătare, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.) (Sursa: Sinonime )

RUINÁRE s. v. distrugere. (Sursa: Sinonime )

ruináre s. f. (sil. ru-i-), g.-d. art. ruinării; pl. ruinări (Sursa: Ortografic )

RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-și) distruge sănătatea. [Pr.: ru-i-] – Din lat. ruinare, fr. ruiner. (Sursa: DEX '98 )

A RUINÁ ~éz tranz. A face să se ruineze. ◊ A-și ~ sănătatea a-și distruge sănătatea. /<lat. ruinare, fr. ruiner (Sursa: NODEX )

A SE RUINÁ mă ~éz intranz. 1) (despre construcții) A se preface în ruine; a se dărâma; a se distruge. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde averea; a deveni sărac; a sărăci; a se distruge. /<lat. ruinare, fr. ruiner (Sursa: NODEX )

RUINÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. ♦ (Fig.) A(-și) distruge sănătatea. [Pron. ru-i-. / cf. fr. ruiner]. (Sursa: DN )

RUINÁ vb. tr., refl. 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (fig.) a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. ◊ (fig.) a(-și) distruge sănătatea. (< fr. ruiner, lat. ruinare) (Sursa: MDN )

RUINÁ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. v. sărăci. (Sursa: Sinonime )

RUINÁ vb. v. distruge, nenoroci, prăpădi. (Sursa: Sinonime )

A (se) ruina ≠ a (se) îmbogăți, a (se) înavuți (Sursa: Antonime )

ruiná vb. (sil. ru-i-), ind. prez. 1 sg. ruinéz, 3 sg. ruineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ruinéze (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

ruina verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ruina	ruinare	ruinat	ruinând	singular	plural
		(a) ruina	ruinare	ruinat	ruinând	ruinează	ruinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ruinez	(să) ruinez	ruinam	ruinai	ruinasem
	a II-a (tu)	ruinezi	(să) ruinezi	ruinai	ruinași	ruinaseși
	a III-a (el, ea)	ruinează	(să) ruineze	ruina	ruină	ruinase
plural	I (noi)	ruinăm	(să) ruinăm	ruinam	ruinarăm	ruinaserăm, ruinasem*
	a II-a (voi)	ruinați	(să) ruinați	ruinați	ruinarăți	ruinaserăți, ruinaseți*
	a III-a (ei, ele)	ruinează	(să) ruineze	ruinau	ruinară	ruinaseră

* Formă nerecomandată

ruinare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ruinare	ruinarea
nominativ-acuzativ	plural	ruinări	ruinările
genitiv-dativ	singular	ruinări	ruinării
genitiv-dativ	plural	ruinări	ruinărilor
vocativ	singular	ruinare, ruinareo
vocativ	plural	ruinărilor