RUGĂCIÚNE, rugăciuni, s. f. Cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă (2). ♦ (Rar) Rugăminte, insistență, rugă (1). – Lat. rogatio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
RUGĂCIÚNE s. 1. (BIS.) închinare, închinăciune, rugă, (înv. și reg.) ocinaș, (înv.) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea zilnic la ~.) 2. v. rugăminte. (Sursa: Sinonime )
rugăciúne s. f., g.-d. art. rugăciúnii; pl. rugăciúni (Sursa: Ortografic )
RUGĂCIÚNE ~i f. Adresare a credincioșilor către Dumnezeu, Maica Domnului etc. Mergea zilnic la ~. /<lat. rogatio, ~onis (Sursa: NODEX )
| rugăciune substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | rugăciune | rugăciunea |
| plural | rugăciuni | rugăciunile |
| genitiv-dativ | singular | rugăciuni | rugăciunii |
| plural | rugăciuni | rugăciunilor |
| vocativ | singular | rugăciune, rugăciuneo |
| plural | rugăciunilor |
