RUGINÍU, -ÍE, ruginii, adj. De culoarea ruginii. – Rugină + suf. -iu. (Sursa: DEX '98 )
ruginíu adj. m., f. ruginíe; pl. m. și f. ruginíi (Sursa: Ortografic )
RUGINÍU ~e (~i) Care este de culoarea ruginii; brun-roșcat. /rugină + suf. ~iu (Sursa: NODEX )
| ruginiu adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ruginiu | ruginiul | ruginie | ruginia |
| plural | ruginii | ruginiii | ruginii | ruginiile |
| genitiv-dativ | singular | ruginiu | ruginiului | ruginii | ruginiei |
| plural | ruginii | ruginiilor | ruginii | ruginiilor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
