RUDIMENTARÍSM s.n. (Liv.) Faptul de a fi rudimentar; rudimentaritate; primitivism. [Cf. fr. rudimentarisme]. (Sursa: DN )
RUDIMENTARÍSM s. n. însușirea a tot ce este rudimentar. ◊ lipsă de finețe. (< fr. rudimentarisme) (Sursa: MDN )
rudimentarísm s. n. (Sursa: Ortografic )
| rudimentarism substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | rudimentarism | rudimentarismul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | rudimentarism | rudimentarismului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
