RUBÍN,rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pr. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin. (Sursa: DEX '98 )
RUBÍNs.n. Varietate roșie de corindon, foarte dur, folosită ca piatră prețioasă și în mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin]. (Sursa: DN )
RUBÍNs. n. varietate roșie de corindon, foarte dur, piatră prețioasă și în mecanica de precizie. (< it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin) (Sursa: MDN )
RUBÍN s. (MIN.) (înv.) antrax, cărbune. (Inel de aur cu ~.) (Sursa: Sinonime )
RUBÍN s. v. rodiu. (Sursa: Sinonime )
rubín (rubíne), s. n. – Varietate de corindon. – Mr. rubine. It. rubino, prin intermediul ngr. ρουμπίνι. – Der. rubiniu, adj. (culoare de rubin, roșu). (Sursa: DER )
rubín s. n., pl. rubíne (Sursa: Ortografic )
RUBÍN ~en. 1) Mineral transparent, foarte dur, de culoare roșie, întrebuințat ca piatră prețioasă și în mecanica de precizie. 2) Piatră prețioasă din acest mineral. /<lat. rubinus, germ. Rubin (Sursa: NODEX )
