Dex.Ro Mobile
RUȘFÉT, rușfeturi, s. n. 1. Mită. 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor. [Var.: rușfért s. n.] – Din tc. rüșvet. (Sursa: DEX '98 )

RUȘFÉT, rușféturi, s.n. (Turcism învechit) ~ [Var.: ~, rășfét s.n.] (Sursa: DLRLC )

RUȘFÉT s. v. mită, șperț. (Sursa: Sinonime )

rușfét, rușféturi, s.n. (înv.) 1. suită. 2. obligație suplimentară a țăranului față de boier (în muncă sau în natură). (Sursa: DAR )

rușfét (rușféturi), s. n. – 1. Cadou făcut unui slujbaș pentru a-l mitui. – 2. Mită, șperț. – Mr. rușfete, megl. rușfet. Tc. (arab.) rüșvet (Șeineanu, II, 303; Lokotsch, 1722), cf. alb. rüšvet, bg. rušvet. (Sursa: DER )

RUȘFÉT, rușféturi, s. n. ~ (din tc. (arab) rüșvet; cf. alb. rüšvet, bg. rušvet) (Sursa: DER )

rușfét s. n., pl. rușféturi (Sursa: Ortografic )

RUȘFÉT ~uri n. înv. 1) Sumă de bani sau dar adus unei persoane pentru a obține ceva în mod ilegal; mită. 2) Obligație suplimentară în muncă sau în natură, prestată de țărani pe moșia boierilor. /<turc. rüșvet (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
rușfet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rușfet rușfetul
plural rușfeturi rușfeturile
genitiv-dativ singular rușfet rușfetului
plural rușfeturi rușfeturilor
vocativ singular
plural