Dex.Ro Mobile
ROZÁRIU1, rozarii, s. n. (În Biserica catolică) 1. Culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria. 2. Șirag de mărgele din lemn, os, sticlă etc., aranjate într-o anumită ordine și având la unul dintre capete o cruciuliță, folosit de credincioși pentru a număra rugăciunile rostite. V. mătanie. – Din lat. rosarium, it. rosario, fr. rosaire. (Sursa: DEX '98 )

ROZÁRIU2, rozarii, s. n. (Rar) Loc în care se plantează trandafiri. – Din fr. rosarium, it. rosario. (Sursa: DEX '98 )

ROZÁRIU s.n. Culegere de rugăciuni pentru fecioara Maria. [Pron. -riu. / < lat.bis. rosarium, cf. it. rosario, fr. rosaire]. (Sursa: DN )

ROZÁRIU1 s. n. culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria. (< lat. rosarium, it. rosario, fr. rosaire) (Sursa: MDN )

ROZÁRIU2 s. n. (rar) grădină de trandafiri. (< lat. rosarium, it. rosario) (Sursa: MDN )

rozáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. rozáriul; pl. rozárii, art. rozáriile (sil. -ri-i-) (Sursa: Ortografic )

ROZARÍU1 ~i n. Plantație de trandafiri. /<fr. rosarium (Sursa: NODEX )

ROZARÍU2 ~i n. înv. (în biserica catolică) Carte care conține rugăciuni adresate Maicii Domnului. 3) Șirag de mărgele cu ajutorul cărora credincioșii numără rugăciunile rostite. /<lat. rosarium, fr. rosaire (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
rozariu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rozariu rozariul
plural rozarii rozariile
genitiv-dativ singular rozariu rozariului
plural rozarii rozariilor
vocativ singular rozariule
plural rozariilor