ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător. – Roade + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

rozătór s. n., pl. rozătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ROZĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care roade. Animal ~. /a roade + suf. ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ROZĂTÓR2 ~oáre n. 1) la pl. Ordin de mamifere dăunătoare, cu dinții incisivi foarte viguroși, adaptați pentru roadere (reprezentanți: șoarecele, șobolanul, popândăul etc.). 2) Mamifer din acest ordin. /a roade + suf. ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard