Dex.Ro Mobile
Vezi 5 expresii

ROSTOGOLÍ, rostogolésc, vb. IV. Refl. și tranz. A înainta sau a face să înainteze, să alunece (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuși; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prăbuși, a (se) prăvăli. ◊ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a mișca ochii cu vioiciune încoace și încolo. ♦ Tranz. Fig. A împinge înainte dând impresia unei mișcări de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgătoare) A curge impetuos în vale, în valuri repezi. – Din rostogol. (Sursa: DEX '98 )

ROSTOGOLÍ vb. 1. (Transilv.) a (se) durdulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. v. tăvăli. 3. a (se) prăvăli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 4. v. prăbuși. (Sursa: Sinonime )

rostogolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostogolésc, imperf. 3 sg. rostogoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. rostogoleáscă (Sursa: Ortografic )

A ROSTOGOLÍ ~ésc tranz. A face să se rostogolească. /Din rostogol (Sursa: NODEX )

A SE ROSTOGOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A se da de-a rostogolul; a se mișca, dându-se de-a dura. 2) (despre ape curgătoare) A curge în valuri repezi. /Din rostogol (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
rostogoli   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rostogoli rostogolire rostogolit rostogolind singular plural
rostogolește rostogoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rostogolesc (să) rostogolesc rostogoleam rostogolii rostogolisem
a II-a (tu) rostogolești (să) rostogolești rostogoleai rostogoliși rostogoliseși
a III-a (el, ea) rostogolește (să) rostogolească rostogolea rostogoli rostogolise
plural I (noi) rostogolim (să) rostogolim rostogoleam rostogolirăm rostogoliserăm, rostogolisem*
a II-a (voi) rostogoliți (să) rostogoliți rostogoleați rostogolirăți rostogoliserăți, rostogoliseți*
a III-a (ei, ele) rostogolesc (să) rostogolească rostogoleau rostogoli rostogoliseră
* Formă nerecomandată