Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. – Din rost. (Sursa: DEX '98 )

A ROSTÍ1 ~ésc tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a pronunța; a articula, ~ corect sunetele. 2) (texte, discursuri etc.) A face să fie auzit în public; a prezenta în fața publicu-lui. ~ o cuvântare. /Din rost (Sursa: NODEX )

A ROSTÍ2 ~ésc intranz. A schimba rostul; a schimba cu ajutorul tălpigelor poziția firelor de urzeală, prin care trece suveica. /Din rost (Sursa: NODEX )

A SE ROSTÍ mă ~ésc intranz. rar A-și exprima punctul de vedere; a-și spune părerea; a se pronunța. /Din rost (Sursa: NODEX )

ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunța. 2. a pronunța, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferință.) 8. a pronunța, a ține. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunța. (A ~ sentința.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.) (Sursa: Sinonime )

ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunța, rândui, rostui, teși, țese. (Sursa: Sinonime )

rostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostésc, imperf. 3 sg. rosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. rosteáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
rosti   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rosti rostire rostit rostind singular plural
rostește rostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rostesc (să) rostesc rosteam rostii rostisem
a II-a (tu) rostești (să) rostești rosteai rostiși rostiseși
a III-a (el, ea) rostește (să) rostească rostea rosti rostise
plural I (noi) rostim (să) rostim rosteam rostirăm rostiserăm, rostisem*
a II-a (voi) rostiți (să) rostiți rosteați rostirăți rostiserăți, rostiseți*
a III-a (ei, ele) rostesc (să) rostească rosteau rosti rostiseră
* Formă nerecomandată

rostit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rostit rostitul rosti rostita
plural rostiți rostiții rostite rostitele
genitiv-dativ singular rostit rostitului rostite rostitei
plural rostiți rostiților rostite rostitelor
vocativ singular
plural