A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite
A avea pe cineva la mână = a avea pe cineva în puterea sa (știind despre el lucruri compromițătoare)
A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede
A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare
A duce (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu cobza, cu preșul) = a înșela, a amăgi (cu promisiuni mincinoase)
A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție
A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
A făgădui cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui
A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna
A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba
A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite
A se lăsa dus cu zăhărelul = a se lăsa ademenit cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare etc. 2) (la ) Dulciuri, bomboane, zaharicale
A se ține de vorbă = a-și respecta promisiunile, angajamentele
A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur
A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită
A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută
A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante
Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni
Pe românie = în românește, în limba română
Vorba-i vorbă = cuvântul dat trebuie respectat, promisiunea dată e datorie curată
ROM2,romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”. (Sursa: DEX '98 )
ROM1, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: rum (reg.) s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum. (Sursa: DEX '98 )
ROMs.n. Băutură alcoolică fabricată prin distilarea melasei din trestia de zahăr. [Var. rum s.n. / < fr. rhum, cf. engl. rum]. (Sursa: DN )
ROMs. n. băutură alcoolică prin distilarea melasei din trestia de zahăr. (< fr. rhum, germ. Rum) (Sursa: MDN )
rom1 / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. rómă / rrómă, pl. róme / rróme (Sursa: DOOM 2 )
ROM s. țigan. (Sursa: Sinonime )
ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~.) (Sursa: Sinonime )
rom (rómi), s. n. – (Trans.) Nisipuri aurifere. Mag. rom „moloz” (Candrea). (Sursa: DER )
rom (-muri), s. n. – Băutură alcoolică din trestie de zahăr. Fr. rhum. (Sursa: DER )
rom (persoană) s. m., pl. romi (Sursa: Ortografic )
rom (băutură) s. n., (porții) pl. rómuri (Sursa: Ortografic )
ROM1 ~urin. Băutură alcoolică tare obținută prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, cu adaos de esență și colorată cu caramel. /<fr. rhum, germ. Rum (Sursa: NODEX )
ROM2 ~im. pop. Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; țigan. /< țig. rom (Sursa: NODEX )
